Endlich ist es soweit… wir verlassen Indien! Dies musste am Vorabend gefeiert werden: also gingen wir mit unserem Gastgeber an einen (ausnahmsweise) schönen (und teuren) Ort in Delhi und genossen einige überteuerte Drinks. Ja, die schönen Orte gibt es auch, man kann sich diese jedoch kaum leisten! Am Tag unserer Abreise trafen wir einen anderen einheimischen Bekannten und genossen mit ihm einige leckere Whiskeys… so, dass wir im Flugzeug wenigstens besser als das servierte ungeniessbare Essen schmecken! 🙂 Nein, wir waren nicht betrunken… wir waren nur fröhlich weg zu gehen…
Am Flughafen angekommen versuchten wir unsere Metro-Karte am Metro-Ticket Verkaufsstand zu retournieren, nur um von einem sehr stolzen Beamten von dort zu einem anderen Schalter (wohlgemerkt, zurück durch die nutzlose Metro-Sicherheitskontrolle!) geschickt zu werden, mit der Behauptung: hier könne man uns lediglich das Geld für die Karte retournieren, dort aber auch das noch darauf vorhandene Guthaben. Natürlich war dies nicht der Fall, am neuen Schalter konnte man uns auch lediglich das retournieren, was man uns beim ursprünglichen hätte können. Also war der ganze Weg nutzlos, die vom Verkaufspersonal erhaltene Information nichts wert, Abfall! Nachdem ich 5 Wochen lang in Indien tagtäglich mit Abfall angeschossen wurde (Leute, die mir als Fussgänger aus dem Bus, aus offenen Fenstern Abfall an den Füssen schmissen, ebenfalls Beamte am Schalter die uns das Bus/Zug-Ticket am Boden warfen), musste ich meine ganze Aggressivität loswerden und mich für das Ganze rächen. Also schossen wir dem uns falsch informierenden Verkaufs-Beamten eine Handvoll alter Quittungen ins Gesicht und sagten ihm, dass seine Informationen nichts wert seien… Abfall! Während dieser – in seinem Stolz verletzt – uns drohte die Polizei zu rufen (und die Drohung tatsächlich umsetzte indem er den Anruf tätigte), übten wir noch einmal – wir sind es ja in Flughäfen gewohnt, mal um den Flug nicht zu verpassen, mal um noch last minute Pralines zu kaufen, diesmal halt um vor der Polizei zu fliehen! – unsere Sprint-Qualitäten und rannten so schnell wir konnten durch den Check-in und die Sicherheitskontrolle.
Geschafft… im Flugzeug… wir heben ab. Das war eine Premiere… mit dem Flugzeug vor der Polizei flüchten! 🙂 Bye Bye Indien… hallo Malaysien! Wir kommen! Hoffentlich werden wir beim Landen nicht festgenommen! 🙂
In sfarsit a sosit momentul: parasim India! Acest fapt a trebuit sarbatorit cu o seara inainte, asa ca am acceptat invitatia gazdei noastre de a iesi la un bar (in mod exceptional un loc frumos) si a savura niste cocktail-uri mult prea scumpe. Da, exista si locuri frumoase in India, doar ca nu aproape nu ti le poti permite. In ziu plecarii ne-am intalnit cu o alta cunostiinta localnica, cu care am savurat niste whiskey-uri inainte de a ne pune pe drum spre aeroport… in felul acesta macar o sa mirosim mai bine decat mancarea gretoasa servita de Air India in avion! 🙂 Nu, nu am fost beti, doar veseli ca parasim acest loc!
Ajunsi la aeroport, am incercat sa returnam card-ul de metrou si sa ne primim banii inapoi. Functionarul indian foarte mandru si plin de sine de la ghiseul de bilete de metrou ne-a trimis bineinteles la un alt ghiseu (atentie: cu tot bagajul inapoi prin controlul de securitate fara sens si folos al statiei de metrou), argumentand ca la el puteam primi doar banii pentru card in sine, insa la celalalt ghiseu ni se va returna si suma care inca se afla pe card. Bineinteles ca acestea au fost povesti, la al doile ghiseu returnandu-se exact ceea ce ni s-ar fi putut returna la primul ghiseu. Informatia pe care indianul plin de sine ne-o daduse nu a fost de nici o valoare, gunoi! Nervosi, obositi emotional dupa 5 saptamani in India, timp in care ni s-au aruncat gunoaie in fata zilnic din autobuze in miscare, din ferestre deschise… ba chiar la ghiseu functionarii ne aruncau biletele pe care le cumparam pe jos in loc sa ni le dea in mana… am simtit nevoia sa ne razbunam si sa descarcam toata energia negativa si agresivitatea acumulata. In consecinta i-am aruncat acelui functionar plin de sine de la primul ghiseu o mana de chitante si bonuri vechi in fata, spunandu-i ca informatiile pe care le da turistilor sunt fara valoare, asemeni unui gunoi. A sarit de pe scaun de parca ar fi fost pe arcuri, il ranisem in mandrie! Ne-a amenintat ca va chema politia, ceea ce a si facut prin telefon… asa ca nu ne-a ramas alta optiune decat sa ne antrenam din nou intr-ale sprintului (deja suntem obisnuiti sa facem asta in aeroporturi: ba pentru a nu pierde avionul, ba pentru a cumpara praline last minute, de data aceasta pentru a fugi de politie!) si sa trecem fugind cat de repede posibil prin check in si controlul de securitate.
Am reusit… suntem in avion… decolam. Asta da premiera: sa scapi de politie cu avionul! 🙂 Bye bye India, hello Malaezia! Vezi ca venim! Speram sa nu fim arestati la aterizare! 🙂