Kuala Lumpur… (2. November – 6. November 2017)

Es ist langsam wieder Zeit ein Stadterlebnis zu haben: ohne Wanderschuhe, Vogelscheisse, Schlamm und Schlafen im Auto. Es ist langsam wieder Zeit die schöneren Kleider auszupacken und sich durch den Beton-Dschungel durchzuschlagen. Es ist aber auch langsam wieder Zeit Kleider zu waschen und selber zu kochen! 🙂 Wir sind zurück in Kuala Lumpur bei unserem tollen Gastgeber wo wir uns praktisch zuhause fühlen und sämtliche oben erwähnte Punkte (und noch mehr) machen können. Der „noch mehr“ Teil beinhaltet beispielsweise morgendliches Schwimmen im Privat-Swimming-Pool der Wohnanlage. 🙂 Ach, kann das Leben manchmal schön sein!

Nach langem Ausschlafen und den entspannenden Längen im Schwimmbad machten wir uns am ersten Tag in 100%er Ferienstimmung auf den Weg in die Stadt: spät unterwegs, sorgenfrei und mit einer Karte in der Hand: der homo touristicus ist wieder da! 🙂

Kuala Lumpur ist eine sehr vielfältige und grosse Stadt, die Vieles zu bieten hat. Es wird einem schnell klar, dass Langeweile hier nicht unbedingt zu einem Problem werden kann. Seien es die riesigen Shopping-Zentren, die belebten Strassen, die touristischen Sehenswürdigkeiten, die Märkte oder das für Europäer so interessante Chinatown – es gibt etwas für jede Geschmacksrichtung. Da wir aber manchmal „anders“ und „verkehrt“ sind (wenn ihr unsere bisherigen Beiträge gelesen habt, seid ihr in der Lage unzählige Beispiele aufzuzählen, welche meine Aussage bestätigen :-)) musste unser erster Halt das „auf dem Kopf stehende Haus“ sein – ein Haus, welches auf dem Kopf eingerichtet ist, eigentlich touristischer Quatsch aber es entstehen lustige Fotos dabei. 🙂 Ein Besuch hoch hinaus auf die Aussichtsplattform des Kuala Lumpur-Towers und ihres Glasbodens, der einem einen seeeehr weiten Blick nach unten ermöglichte sorgten für ein wenig urbane Adrenalin-Gefühle. Als Ex-Rambos dachten wir uns natürlich, dass das nichts sei im Vergleich zum Anblick einer steilen Felswand an welcher man sich mithilfe hängender Seile hinaufkraxelt, aber lustig war es allemal. 🙂 Zu guter Letzt schlenderten wir noch durch das Zentrum der Stadt und übergaben unserer Kamera die meiste Arbeit. 🙂 Kuala Lumpur ist übrigens eine Symbiose von klassischer, traditionell geprägter alter Architektur mit modernen, hoch hinaufragenden Glasbauten mit asiatischem-arabischem Flair. Es ist eine sehr interessante Stadt zum Anschauen und Verweilen. Die Märkte, das leckere Strassen-Essen und die Chinatown-Gegend verleihen ihr noch einen zusätzlichen unkonventionellen Reiz und tragen dazu bei, dass man sich hier ungestresst und locker fühlt, obwohl man sich mitten im Zentrum befindet. Dermassen locker, dass man problemlos mit einer ganzen Kokosnuss auf der Strasse herumlaufen und daraus trinken kann (übrigens, Rafis neuste Geschmacks-Entdeckung: Kokosnusswasser aus der frischen Frucht… Migros, Coop, Denner, Aligro, ja sogar Lidl und Aldi haben Zeit bis nächstes Jahr diese in ihre Produkteauswahl aufzunehmen!) 🙂

Den Abend schlossen wir als homo gourmet kochus ab… unser Gastgeber wollte nämlich unsere einzigartige, fabelhafte Knoblauchsauce sowie unsere Fleisch-Kochkünste testen. Abgesehen von der etwa 2-stündigen Verspätung im Servieren der Gaumenfreuden hätten wir sogar einen Michelin-Stern verdient! 🙂

 

 

Da unser Gastgeber (oder sein Magen) dermassen begeistert von unseren Leckerbissen war, bot er uns an am Tag darauf sogar eine geführte – und von ihm chauffierte – Tour an: die Batu-Caves (ein indischer Tempel innerhalb einer Höhle, der uns wieder mal bestätigte, dass Indien überall auf der Welt Indien ist und uns überhaupt nicht zum Verweilen einlud!), einige schöne grüne Gegenden der Stadt sowie Kuala Lumpur bei Nacht.

 

 

So…. und jetzt kommt’s: unser krönender Abschluss! Rafi mutierte von einem Huptöne-Forscher, einem Rambo-Möchtegern, einem Vogelscheisse-Spazierer, einem Kokosnussmilch im Freien-Trinker zu einem Überraschungs-Monster. Das Ergebnis einer solchen Verwandlung? Eine Nacht in einem Luxus-Hotel mit Rooftop-Schwimmbad und einem unvergesslichen Ausblick auf die Stadt. Nun stellt euch mal vor, dass die 2 homo rucksackus-trägerus am Eingang eines Luxus-Hotels sind… meine Frage war: werden wir überhaupt reingelassen? Ok, zugegebenermassen hatten wir den Schlamm von Gunung Tahan weggeputzt und wir trugen trockene und saubere Kleider, aber trotzdem! Ja, wir wurden nicht nur hineingelassen, sondern der Türsteher befahl sofort den Gepäcksträger hin, der mit einem schönen Wagen (genau wie in den Filmen) kam und uns schnell von den Rucksäcken entlastete. Natürlich behielt ich instinktiv die Wertsachen bei mir während wir gebeten wurden an der Reception die Check-in Formulare auszufüllen – nämlich Kameratasche mit dem Natel und dem Portemonnaie und… die vom Vortag übrige Knoblauchsauce, die wir selbstverständlich mitgenommen hatten! 🙂 Den Geruch dieser kann ich euch leider nicht via Blog zukommen lassen, aber die traumhafte Erfahrung mittels Fotos schon. Während ihr diese geniesst, gehen wir mit Blick auf die Petronas-Türme baden 🙂

 

 

 


 

Ar cam fi timpul sa avem din nou o experienta urbana: fara bocanci de munte, rahat de pasare, fara noroi si nopti dormite in masina. Ar cam fi timpul sa scoatem din rucsac hainele un pic mai bune si sa ne croim drum prin jungla de beton a orasului. Ar cam fi insa de asemenea timpul sa spalam ceva rufe si sa gatim noi ce ne place! 🙂 Suntem inapoi in Kuala Lumpur la gazda noastra foarte simpatica unde practic ne simtim ca si acasa si putem face cele mai sus mentionate, ba chiar mai mult. In „mai mult” este inclus spre exemplu inotul matinal in piscina privata a rezidentei in care tipul locuieste. 🙂 Ach, viata poate sa fie foarte frumoasa cateodata! 🙂

Dupa ce am dormit mult si ne-am odihnit, dupa lungimile de bazin matinale si relaxarea de rigoare am pornit spre oras intr-o atmosfera de vacanta 100%: fara griji si cu o harta in mana – a revenit specia homo touristicus! 🙂

Kuala Lumpur este un oras mare si de o diversitate enorma, un oras care are foarte multe de oferit, astfel incat e practic imposibil sa te plictisesti. Fie centrele comerciale uriase, strazile pline de verva, fie punctele de interes turistic, pietele sau acel Chinatown atat de interesant pentru europeni – in Kuala Lumpur exista ceva pentru toate gusturile. Pentru ca noi de multe ori suntem „altfel“, „invers“ (daca ati citit postarile noastre de pana acum, stiti la ce ne referim), am decis sa facem prima oprire la „the house upside down”, o casa aranjata cu capul in jos – la urma urmei doar o prostioara turistica insa pozele au iesit foarte distractive. 🙂 Aceasta oprire a fost urmate de una mai inalta, si anume pe platforma de observare a turnului de televiziune din Kuala Lumpur. Privelistea care ti s-a deschis in fata ochilor combinata de imaginile strazi aflate muuuuult sub picioarele noastre pe care o vedeam prin podeaua de sticla pe care erai nevoit sa pasesti vrei nu vrei iti confera un oarecare sentiment de adrenalina urbana. Bineinteles ca pe noi ca fosti Rambo ne-a lasat cam rece, nici nu se compara cu privitul in jos la haul care se deschide sub tine cand esti atarnat de o franghie pe o stanca, insa a fost totusi distractiv si relaxant. 🙂 In cele din urma am decis sa hoinarim prin oras si sa ii predam majoritatea sarcinilor camerei noastre foto, care a avut ce lucra in timp ce noi ne savuram ziua noastra lenesa prin centru. 🙂 Kuala Lumpur este o simbioza intre arhitectura de gen clasic cu accente traditionale si cladirile moderne care se inalta precum niste giganti de sticla insa pastreaza un anumit fler asiatico-arab. Pe scurt este un oras foarte placut si interesant. Pietele, mancarea delicioasa de pe strada si zona in care se afla Chinatown-ul ii confera acel farmec neconventional si contribuie la acel sentiment de relaxare desi te afli in inima orasului. Te simti intr-atat de relaxat, incat te plimbi cu nuca de cocos intreaga pe strada (apropos: apa de nuca de cocos consumata din nuca direct, noua descoperire a lui Rafi – supermarket-urile din Elvetia au timp pana la intoarcerea noastra sa o introduca in linia lor de produse! :-))

Seara am incheiat-o in rolul de homo gourmet bucatarus… gazda noastra si-a manifestat interesul, ba chiar mai mult decat atat: si-a exprimat dorinta sa incerce sosul nostru de usturoi – grozav si unic de altfel – 🙂 si sa ne testeze talentele in a gati carnea. Tinem sa mentionam ca in afara de intarzierea de aproximativ 2 ore in a servi bucatele alese am fi meritat de-a dreptul o stea Michelin. 🙂

 

 

Pentru ca gazda noastra respectiv stomacul sau a fost mai mult decat incantat de bunatatile noastre in ziua urmatoare ni s-a oferit un tur al Batu Caves (un templu indian intr-o pestera putin in afara Kuala Lumpur-ului care ne-a confirmat o data in plus ca India este India peste tot in lume si care nu te-a imbiat deloc sa zabovesti mult timp acolo), al parcurilor si al orasului noaptea – cu el pe post de ghid si sofer.

 

 

Si… tineti-va bine: iesirea noastra triumfala din Kuala Lumpur! Rafi s-a transformat peste noapte dintr-un cercetator al claxoanelor mapamondului, dintr-un aspirant la titlul de Rambo, dintr-un biet amarat care se plimba pe rahat de pasare si mai si plateste bani pentru asta, dintr-un bautor de apa de nuca de cocos intr-un monstru al surprizelor. Rezultatul unei asemenea transformari? O noapte intr-un hotel de lux cu piscina pe acoperis si o priveliste de neuitat asupra orasului. Imaginati-va acum va rog 2 homo rucsacus purtatorus care ajung la intrarea unui astfel de hotel… intrebarea mea – in timp ce mai ca imi tremurau genunchii de frica – a fost: oare ne vor lasa sa intram? Ok, ce-i drept, ne curatesem de noroiul din Gunung Tahan, aveam pe noi haine uscate si curate, insa totusi! Da, nu doar ca am fost lasati inauntru – portarul l-a chemat imediat pe valet care s-a ocupat de bagaje. Acesta a venit cu un carucior ca si in filme pe care a plasat rucsacurile noastre in timp ce noi am fost invitati la receptie sa completam formularele necesare. Bineinteles ca instinctiv am luat cu mine lucrurile de valoare: camera foto in care se aflau celularul si portmonnaie-ul si… – nu o sa ghiciti niciodata – sosul de usturoi de ziua trecuta pe care bineinteles ca l-am luat cu noi! 🙂 Din pacate mirosul (de altfel delicios) al acestuia nu vi-l pot trimite prin intermediul acestei postari si al pozelor, insa minunata experienta cred ca da. In timp ce voi va delectati cu imaginile, noi mergem sa ne balacim un pic cu priveliste spre turnurile Petronas. 🙂

 

 

2 Gedanken zu „Kuala Lumpur… (2. November – 6. November 2017)

  1. DA Kuala Lumpur v-a oferit ocazia sa va oglinditi “bucuria de a trai din plin si liber diverse ipostaze “. V-am sitit asa de aproape pt ca descrierea imi aducea aminte de momente traite alaturi de voi (diferit spatio-temporal) in care va vedeam si simteam savurind “un evantai de realitati “si ma simteam si eu antrenata si intinerita pt ca familiar, banal , excentric sau luxos ,gaseati in fiecare “TRAIREA MOMENTULUI” !…Cu umor , cu aerul de “acasa in Malaezia”pe care gazda voastra l-a oferit, cu verva copilareasca de a vizita “house upside-down”, cu bucuria domestica de a gati si impartasi cu gazda bucatele si renumitul SOS DE USTUROI , si nu in ultimul rind cu faptul ca vi-ati oferit “premiul unei iesiri triumfale ” din Malaezia: in Hotel de Lux (o NOAPTE cit 1001!!!) Rafi “maestrul surprizelor” s-a intrecut iar tu ai avut o premiera in piscina cu vedere panoramica: sa experimetezi o bara de POLE speciala (de turn de televiziune ) intr-un dans “acvatic-POLE” .Super faine pozele in care m-ati lasat “scaldata” fara sa platesc intrarea in piscina! Emblematica simbioza din fiinta voastra ( experienta de limita& banalul&luxul )intr-o convietuire lejera , fireasca fara prejudecati, jena sau complex.!!!Ce pacat ca nu “v.-am avut profesori mai devreme “dar si asa cite ceva s-a mai lipit si de mine .NU?
    Cred ca si gazda voastra care se pare ca candideaza pt o pozitie de top in “HOST-Clasament “a fost surprins placut de aparitia voastra si s-a simtit OK cu voi, poate vine in CH sa-i faceti un festin “ca la VOI acasa”! si sa vada neaparat fata lui ZEUS ! in realitate nu pe ambalaje de ciocolata !?!?! Thank you Malaesia!(said M:O:A:K)

Schreibe einen Kommentar zu Meta Antwort abbrechen

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert


Der Zeitraum für die reCAPTCHA-Überprüfung ist abgelaufen. Bitte laden Sie die Seite neu.